Doamne, eu am obosit
Să tot strig la cer, la Tine,
Parcă-ncet, încet mă sting,
Parcă nu mai vii la mine.

Doamne, sufletul mi-e greu
De atâta așteptare,
Doamne, eu tot plâng mereu,
Nevăzând nicio scăpare.

Doamne, cât să mai aștept
Până-mi pierd cumva nădejdea?
Eu pe mine mă întreb,
Căci în jur văd doar tăcerea.

Ajung să cred că m-ai uitat,
Că nu mai am iubirea-Ți vie,
Am ajuns să zic să tac,
Căci speranța mea-i pustie.

Nu mai văd nimic în lume
Să mă poată bucura,
Dacă nu Te am pe Tine,
Doamne-n toată viața mea.

Nu mă mai iubesc pe mine,
Nu mai văd nimic în jur
Decât lacrimi și suspine,
Parcă simt că Te-am pierdut...

Doamne, auzi-mă din ceruri,
Nu mă lăsa, căci n-am putere,
Se pierde azi nădejdea mea,
Căci totu-i trecător și piere.

Doamne, nici nu am cuvinte
Când mă rog și când ascult
Cum Te iubesc alții o vreme
Și-apoi o iau de la-nceput.

Doamne, aștept a Ta prezență,
Doamne, Te strig neîncetat,
Cred că m-ai uitat și iată,
Simt c-am căzut iar în păcat.

Mă condamn în toate cele
Câte-am făcut pe-acest pământ;
Tu spui: „Eu sunt Calea, Viața”,
Dar nu simt nimic, mă simt înfrânt...

Doamne, nu mai am nici gânduri,
Nici durere, nici suspin,
Nu mai știu vreo rugăciune
Să Te chem, să-mi dai alin.

Cuvintele îmi sunt sărace,
Căci și eu sărac mă simt,
Vino, umple-mă de pace,
Căci ești Tu adevărat și Sfânt.

Vino, vreau să-Ți simt iubirea,
Vreau să știu că m-ai iertat,
Știu că nu merit viața asta,
N-am ce-Ți da, căci sunt sărac.

Primește-mă Tu, Doamne Sfinte,
Nu mă lăsa în mâna celui rău,
Am obosit, ține-mă, Isuse,
Căci nu rezist și îmi este greu.

Vreau să-Ți simt a Ta-mbrățișare,
Să știu că ești cu mine Tu mereu,
Îmi doresc să vii, căci tare doare,
Căci nu Te-am cunoscut în drumul meu.

Deși citesc Scriptura, merg 'nainte,
Tot nu simt nimic, o, Doamne Sfânt,
Te rog, coboară-n ruga mea fierbinte,
Mă-nchin în fața Ta pân' la pământ.

Am obosit, Isuse, să strig într-una,
Căci parcă simt că Tu m-ai pedepsit,
De mă auzi, coboară-Te la roaba
Ce Te dorește-atât de nesfârșit.

Te strig, căci simt în inimă durere
Și sufletul tânjește după Tine,
Coboară-Te, Isuse, dă-mi mângâiere,
Căci simt că parcă sfârșitul îmi vine.

Pustietatea-mi strânge inima întreagă
Și nu mai știu ce simt în pieptul meu,
Te rog să nu-Ți întorci a Ta față,
Căci Tu ești Unicul și Sfântul Dumnezeu.